PETRICA ANDREI

Dacă ar fi să căutăm în jazz-ul românesc actual o mai fericită îngemănare între talent, tinereţe, tenacitate, fără îndoială că atributele celor trei „t” îl reprezintă în chip definitoriu pe pianistul Petrică Andrei. Într-o permanentă competiţie cu timpul, beneficiind de faptul că a venit pe lume (la 18 februarie 1975, în oraşul Piteşti) ca fiu al unei familii în care muzica se află „la ea acasă”, Petrică Andrei s-a grăbit să urmeze Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din localitatea natală apoi să intre la Universitatea de Muzică din capitală. Aici a continuat să studieze muzica clasică dar a optat pentru secţia „Compoziţie Jazz şi Muzică Uşoară” sub îndrumarea profesorului Anton Şuteu. Aceasta – fiindcă primise anterior primele noţiuni de improvizaţie şi armonie, ca emul întru jazz al maestrului Marius Popp. Şi iată-l pe tînărul aflat la vîrsta majoratului, grăbindu-se a debuta, în trio cu bass-istul Cătălin Rotaru şi bateristul Dan Teodoreascu, la Festivalul de Jazz „Sibiu ’93” unde a primit primul său premiu.

În luna noiembrie a aceluiaşi an, lui Petrică Andrei i s-a atribuit Premiul al III-lea la Concursul pentru pianişti de jazz de la Vilnius, Lituania. Şi fiindcă pianistului nu i-a plăcut niciodată să piardă timpul, s-a grăbit să-şi mai adjudece, pînă la vîrsta de 24 de ani, încă patru recunoaşteri valorice naţionale şi internaţionale. Astfel, cu grupul „Soft Triangle”, trio instrumental întemeiat în 1997 cu bass-istul Pedro Negrescu şi bateristul Adrian Ştefănescu, a ajuns în finala unui pretenţios concurs internaţional derulat în localitatea spaniolă Gexto (lîngă Bilbao), formaţia românească fiind selectată alături de alte doar 5 dintre cele 60 grupuri concurente! Tot în 1997 – încă un premiu la Concursul din cadrul Festivalului Internaţional „Jazz Napocensis”, în 1998 Petrică Andrei devenind finalist al celei mai dificile competiţii pianistice europene din domeniul jazz-ului, Concursul „Martial Solal” de la Paris, unde s-a deplasat prin mijloace şi cu fonduri proprii. Iar anul următor, juriul Concursului de interpretare găzduit de Galele Jazz-ului „Costineşti ’99” i-a conferit unul dintre cele 3 titluri de laureat acordate. Nu vom omite a consemna, în seria reuşitelor scenice ale tînărului pianist, prezenţele (între anii 1993 şi 1996) la Festivalurile de Jazz de la Costineşti, Braşov, Iaşi, colaborarea permanentă (din 1996) cu grupul condus de Garbis Dedeian (inclusiv la înregistrările acestuia), conlucrările cu Filarmonica din Craiova şi Filarmonica din Cluj (aici – sub bagheta dirijorului invitat Wolfgang Diefenbach din Hessen), evoluţiile la Braşov şi Bucureşti în compania saxofonistului austriac de origine română Nicolas Simion, turneul în Germania (1997), seturile de înregistrări de pian solo efectuate la Radio România, alte participări pe podiumuri festivaliere (la Arad, Timişoara, Bucureşti), prezenţele pe micul ecran ca oaspete în serialul de emisiuni „Marele Jazz” ale Televiziunii Române şi ca invitat permanent în emisiunile „Taverna” şi „Stele de cinci stele”. În anul 2000, drept „vedetă” a ansamblului „Junior Cromatic Big band” dirijat de Marin Petrache Pechea (producătorul prezentului album), pianistul Petrică Andrei a luat parte la triumfalul turneu prin Elveţia şi a apărut – inclusiv cu trio-ul propriu, pe lîngă prezenţa în amintitul big band – la Expoziţia Mondială de la Hanovra, mult aplaudatele recitaluri fiind preluate şi difuzate de Televiziunile germane ZDF şi N3. „Juniorul de aur” al jazz-ului autohton – recunoscut ca atare de mai vîrstnicii colegi pianişti Marius Popp, Ion Baciu-jr, Mircea Tiberian dar şi de alţi faimoşi oameni de muzică precum vocalista Aura Urziceanu, dirijorul Mădălin Voicu – s-a mai grăbit odată să devină (din anul 2000), membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. În ultimii ani, Petrică Andrei a împletit activitatea concertistică susţinută în ţară, cu turnee peste hotare – cum au fost cele din Japonia – şi călătorii în jurul lumii, ca muzician profesionist prezent pe vapoare de lux.