Petrecere concept Ana Maria Rosu

Beneficiind de îndrumările „laboratorului de talente” păstorit cu har de ilustrul profesor – compozitor – pianist – publicist Mircea Tiberian la Secţia de Jazz a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, tânăra vocalistă Ana Maria Roşu (25 ani) se revendică de pe acum între exponenţii de autentică perspectivă ai noii generaţii de jazzmani români de valoare. Cu glas bine timbrat, pregnant, mlădios, de certă justeţe intonaţională şi cu o expresivitate marcată de entuziasm, de bucuria sinceră de a se dărui audienţei, Ana Maria Roşu surprinde deopotrivă prin a sa fecundă creativitate fructificată în improvizaţii. Cu o siguranţă de sine şi o dezinvoltură scintilante, mirabile având în vedere tinereţea artistei, solista acreditează cu fervoare un repertoriu de teme standard ale jazzului american clasic şi modern. Putem vorbi deja despre contribuţii personale apreciabile, pline de inventivitate, demonstrate de ea în tratarea variaţională spontană a pieselor pregătite pentru programul pregătit, dedicat eternului feminin.

Actul artistic al serii nu ar impresiona într-atât prin exuberanţă, policromie timbrală, prin pulsaţie ritmică şi luminozitate a exprimării sonore, dacă demersul vocal nu ar fi susţinut şi augmentat expresiv şi de cei doi admirabili coechipieri instrumentişti, reuniţi într-o secţie ritmică demnă de laudă.

Astfel, neobositul Albert Tajti, pianist de înalt profesionalism, dar şi aranjor, remarcabil acompaniator, completează zestrea de creativitate a întregului recital, prin chorus-uri solistice improvizate cu debordantă fantezie, cu eleganţă, rafinament şi bun gust. Neîndoielnic, calităţile sale justifică din plin ipostaza de a fi unul dintre cei mai solicitaţi pianişti actuali ai jazzului autohton.

La rândul său, tânărul contrabasist Alex Mike fundamentează în chipul cel mai oportun edificiile armonice arhitecturate de pianist şi de vocalistă. Deşi el se va releva în doar câteva secvenţe prin intervenţii solistic-improvizatorice, contribuţiile sale la realizarea produsului sonor finit se dovedesc a fi întru totul substanţiale, indispensabile, Alex Mike depăşind prin condiţia sa profesională actuală, faza de „tânără speranţă”, ca interpret el impunându-se drept certitudine valorică. Chiar dacă din line up lipseşte bateria, sonoritatea compozită a trioului de coarde (coarde vocale, coarde instrumentale) va împlini în mod plenar aşteptările auditorilor, legitimând aplauzele lor nedrămuite.